Articolul publica pe canalul Telegram https://t.me/theodosieblog al camaradului nostru Vlad-Mihai Agache și preluat pe canalul meu Telegram https://t.me/iurieroscavizează poate cea mai gravă problemă a Statului Român, și anume aservirea tuturor instituțiilor publice rețelelor masonice. Ader în totalitate la argumentele expuse de către domnia sa. Statul Român este captivul unui păienjeniș de societăți secrete care au concrescut cu serviciile speciale, cu mediul de afaceri și cel politic, precum și cu structurile de presă.
Personal am abordat nu o singură dată această chestiune în articolele și în înregistrările video din ultimii ani. Țara este subjugată de către aceste grupări criminale, iar caracatița politico-mediatică păstrează o tăcere complice, fiind parte a acestui joc sordid.
Mai grav, cei care se cred suveranişti, naționaliști și patrioți (iată trei cuvinte prezentate drept sinonime!) ei înșiși de cele mai multe ori cad în capcana unor inși afiliați sau chiar făcând parte din mafia masonilor anticreștini. Cea mai notorie figură în cest sens este farsorul cel mai de succes al acestui moment politic pe nume Călin Georgescu. Am vorbit de atâtea ori despre asta, arătând că insul a pronunțat chiar cu gura lui elogii la adresa masoneriei, pretinzând că el însuși n-ar fi mason, dar că de fapt masoneria în sine ar fi ceva demn de toată admirația. De pildă, masoneria a creat România modernă, pașoptiștii au cam fost masoni, însuși Mozart, de care e încântat respectivul, a fost mason. Iar Clubul de la Roma, al cărei membru notoriu se laudă că ar fi fost, n-are nici o treabă cu masoneria.
De același tratament s-a bucurat și servantul intereselor sioniste în România pe nume George Simion, tuciuriul român verde, care l-a succedat pe C. Georgescu în impostura de mare suveranist. Iar conflictele dintre diverse clanuri oculte cu extensiuni externe a servit de minune pentru acreditarea celor două personaje în cadrul cunoscutei scheme a falselor dihotomii.
Spun toate acestea nu doar pentru a invita naționaliștii români să fie mai puțin naivi și să nu se lase manipulați atât de ușor. N-am ce le face, oamenilor le palce să fie mințiți frumos. Ci mai ales pentru a sublinia o deosebire substanțială dintre punctul de vedere al bunului meu prieten Vlad-Mihai Agache și cel al subsemnatului.
Dânsul încă mai speră ca la un moment dat să răsară niște partide politice autentic patriotice, în stare să preia puterea și să adopte niște legi antimasonice, antisioniste, orientate spre dezrobirea țării. Apreciez din toată inima calitatea dânsului de jurist remarcabil, precum și argumentația legală pe care o prezintă. Însă din nefericire o astfel de perspectivă este exclusă cu desăvârșire. Să vă spun și de ce.
Din simplul motiv că sistemul plutocratic mondial a nimicit cu desăvârșire statele naționale, care oricum erau vulnerabilizate încă din momentul apariției lor în Modernitate de către Marea Finanță Internațională, care le controla prin așa-numitele bănci centrale (naționale) și prin sistemul de împrumuturi și îndatoriri. Astfel încât dincolo de fațada democratică, pluripartidistă și electoralistă, cu tot cu mitul suveranității populare și al drepturilor politice, se ascunde chipul hidos al adevăraților deținători ai puterii.
Concentrarea puterii la scară mondială este una fără precedent, aceasta fiind legată și de saltul tehnologic uriaș din ultimele decenii. Faptul că între grupările elitei sataniste apar anumite conflicte nu transformă vreuna dintre părțile aflate în conflict în actor colectiv cu semnul plus. Iar piruetele verbale ale unor escroci politici ca un Călin Georgescu, potrivit căruia țara s-ar afla sub dominația colonială franceză, dar că vine el, marele lider internațional Donald Trump și ne salvează pe toți de-a valma, sunt comestibile doar pentru niște naivi irecuperabili. Și dintre aceștia în România sunt câtă frunză și iarbă.
Regret că sunt nevoit să o repet din nou. În spațiul public din România sunt prea mulți români bine intenționați, care se opun cu vehemență actualei puteri ticăloase, dar care pretind că alternativa la acest regim ar fi reprezentată de către falsa opoziție gen AUR și cei doi impostori pomeniți mai sus. Din păcate, nimic din toate acestea. Oare nici după 35 de ani de experiență politico-electorală dramatică nu s-a înțeles faptul că la putere sunt admiși doar cei care convin sistemului? Și că chiar dacă printr-o întâmplare miraculoasă ar ajunge un Făt-Frumos în fruntea țării, acesta ar fi asasinat imediat?
Nu-mi propun să dezintoxic mulțimile de intelectuali cu titluri academice și nume de mari gânditori politici, aceștia oricum sunt mai toți irecuperabili. Din simplul motiv că nu au smerenia necesară pentru a-și reevalua propria viziune asupra realității. Iar pentru a-și recunoaște erorile de calcul și de apreciere a unor circumstanțe politice și, respectiv, a unor aventurieri politici cu papion la gât, nici atât.
Mesajul meu este adresat celor puțini care sper să înțeleagă că logica legalistă, democratică, bazată pe iluzia apariției unor partide salvatoare care să învingă în alegeri, este cu totul greșită.
Oameni bine intenționați, cu poziții bine formulate, pline de curaj și de elan patriotic pot să fie oricât de mulți. Doar că fără nici o șansă de a învinge un sistem elaborat de sute de ani și ajuns la apogeul funcționării sale în condițiile triumfului tehnocrației.
Însă spiritul de sacrificiu personal nu mai este demult apanajul bărbatului de azi, nici luciditatea politică nu debordează din mințile celor avântați în ciorovăiala publică. Iar cu inși cuminți, corecți politic, aliniați și domesticiți nu poți face nimic serios.
Viitorul națiunii, dacă acesta mai are vreo șansă, este în afara sistemului democrației liberale și a miturilor sistemului constituțional. România, ca, de altfel și întreaga lume, ori va dispărea definitiv, ori va reînvia prin distrugerea și înmormântarea definitivă a religiei liberale. Dacă mai e vreo șansă de renaștere, ea poate fi determinată doar de o pocăință colectivă, de o revenire grabnică la Hristos și de o cohortă de bărbați care vor îmbrăca cămașa morții, fiind gata să moară fără ezitate pentru neam.
Însă așa cum oamenii de bine sunt și buni familiști, și au atâtea obligații de onorat peste zi, nu-mi propun să visez cu ochii deschiși. Înțeleg prea bine că ne aflăm pe buza prăpastiei din care cel mai probabil nu vom mai reuși să ne retragem. Poate prin rugăciunile noastre încă am mai putea să-L înduplecăm pe Dumnezeu să ne trimită un conducător adevărat. Doar că și acestuia îi va trebui o oaste de luptători adevărați, iar așa ceva nu știu dacă mai e de găsit pe la noi.
