Cum să zădărnicim o lovitură de stat

Jacob Nordangård

Perfida transfigurare a democrației în tehnocrație

Am aflat pentru prima oară despre Jacob Nordangård din cea de-a treia carte a autorului american Patrick Wood dedicată tehnocrației “The Evil Twins of Technocracy and Transhumanism” /“Gemenii Malefici ai Tehnocraţiei şi Transhumanismului” (2022). și deoarece deja citisem celelalte două cărți anterioare ale lui Patrick Wood, “Tecnocracy Rising. The Trojan Horse Of Global Transformation”/“Ascensiunea Tecnocrației. Calul troian al transformării globale” (2014) și “Technocracy: The Hard Road to World Order”/ “Tehnocrația: Anevoiosul drum către Ordinea Mondială” (2018), dar și să urmăresc site-ul administrat de el https://www.technocracy.news, m-am pătruns de un respect deosebit pentru acest cercetător. Am înțeles cât de important e să pătrundem “taina fărădelegii” ascunsă în spatele acestei strategii de instaurare a unei tiranii mondiale. Tocmai de aceea am și fost curios să caut cine este autorul recomandat de către el.

Astfel am descoperit și am comandat imediat cartea “Rockefeller: Controlling the Game”/“Rockefeller: A controla jocul” (2019). Aceasta era prima lucrare a lui Jacob Nordangård tradusă în limba engleză. Mi-am dat seama că este vorba despre un cercetător de vocație, de o meticulozitate științifică admirabilă, care are un talent cu totul aparte de a investiga zone necunoscute ale rețelelor de putere constituite de-a lungul timpului. Identificarea unor documente inedite, a unor conexiuni sofisticate între personaje și instituții cheie, care au recroit structura societății la scara întregii lumi, urmând un plan malefic extrem de complex și de aceea greu de detectat, vădește vocația reală de savant demn de acest nume. Dar o astfel de calificare profesională n-ar fi atât de prețioasă dacă n-ar fi însoțită și de curajul de a formula adevăruri incomode pentru puternicii acestei lumi și deci riscante pentru cel care le scoate în evidență.

Dacă naivii care se lasă înșelați de către manipulatorii Sistemului cu formula “teoria conspirației” ar citi cu creionul mână astfel de cărți, ei ar avea șansa recăpătării clarviziunii și a captării “tabloului mare” al lumii. Am așteptat cu nerăbdare apariția în versiunea engleză a cărții prietenului nostru Jacob, care de fapt este o continuare a celei precedente. Este vorba despre cartea “The Global Coup d'État: The Fourth Industrial Revolution and the Great Reset”/ “Lovitura de stat mondială: A Patra Revoluție Industrială și Marea Resetare”^[1]. Anume despre această lucrare va fi vorba în rândurile ce urmează.

Cartea de față este rodul evenimentelor de o amploare și o gravitate fără precedent în istoria lumii, care s-au succedat cu o rapiditate uimitoare începând cu luna martie 2020, odată cu punerea în scenă la scară mondială a “acceleratorului istoric” declanșat sub acoperirea falsei pandemii Covid-19. Acest tsunami mondial nu l-a luat prin surprindere pe autorul nostru. Prin întreaga sa carieră academică el deja reușise să cerceteze cu minuțiozitate originile, sursele conceptuale, actorii și instrumentele de operare practică ale elitelor malefice ahtiate de instaurarea unei dominații mondiale. Iar o dovadă a gradului de pregătire a lui Jacob Nordangård pentru descifrarea ofensivei generalizate asupra întregii lumi sub acoperirea unei false pandemii stă cartea sa fundamentală despre clanul Rockefeller, scrisă chiar în ajunul acestor evenimente majore.

Calea spre dominația mondiale

Preocuparea timp de un secol a faimoasei familii Rockefeller de preluarea controlului asupra domeniului ocrotirii sănătății inițial în SUA, apoi în întreaga lume, implicarea acesteia în elaborarea unor seruri injectabile numite “vaccinuri”, precum și în ceea ce a devenit între timp Big Pharma îi erau bine cunoscute autorului nostru. Ca și rolul acesteia de inițiatoare a politicilor de “planificare familială” și de “sănătate reproductivă” ca manifestare a obsesiei malthusianiste de reducere a populației mondiale.

Dacă e să ne mai amintim de faptul că anume clanul Rockefeller a fost la originea apariției ONU și a OMS, în mod firesc autorul nostru a descifrat cu ușurință întreaga strategie a războiului psihologic menit să transforme radical întreaga lume, lansat cu numele de cod Covid-19.

Iar dacă mai reținem și faptul că exact cu zece ani înainte de punerea în scenă a acestui spectacol macabru Fundația Rockefeller “prezicea” cu exactitate ce se va întâmpla în 2020, evident, Jacob a fost unul dintre cei mai pregătiți autori să întâmpine și să demaște planul respectiv. Am în vedere cunoscutul raport anual al Fundației Rockefeller din 2010 ce conține “profeticul” capitol “Operation Lockstep”, care expune în cele mai mici detalii farsa sinistră lansată în 2020. Documentul respectiv se înscrie atât în tehnicile de programare predictivă, cât și în recomandările pentru pionii din OMS și din guvernele “naționale”, cărora li se oferă o foaie de parcurs din timp, cu toată argumentație pseudo-științifică și cu măsurile excepționale ce se impun.

Tot aici mai e nevoie să luăm în calcul și faptul că și mitul încălzirii globale a fost elaborat în aceleași oficine create de omniprezentul și omnipotentul clan Rockefeller prin intermediul grupului de reflecție Clubul de la Roma creat de către acesta în 1968, precum și prin Fundația Rockefeller, ca să ajungă începând cu 1992 parte a documentelor oficiale ale ONU patronat de aceleași cercuri de influență. Iar de aici plonjarea directă în Marea Resetare anunțată în 2020 apare ca o consecință logică a strategiilor desfășurate timp de mai multe decenii.

Centre de război cognitiv și mituri alarmiste

Prin aplecarea sa asupra unei multitudini de documente incontestabile, prin sistematizarea lor într-o manieră perfect academică, prin evitarea oricăror afirmații neacoperite de fapte relevante, Jacob Nordangård reușește să atingă mai multe performanțe. Mai întâi faptul că expunerea lui se întemeiază pe argumente incontestabile îl scutește de orice acuzație că ar expune niște teorii fanteziste. Astfel autorul oferă o perspectivă care depășește percepția fragmentară, atomizată asupra realității. Anume meritul de a oferi o imagine coerentă, perfect logică și bine structurată a lumii de azi este demn de toată considerația.

Introducând cititorul în subiectul cărții sale, autorul amintește că de-a lungul istoriei orice imperiu avea niște limite geografice, niciunul nereușind performanța de a se extinde la scara întregii lumi. și doar în perioada istorică pe care o trăim, ca urmare a revoluției științifice și tehnologice, visul de aur al elitelor extrateritoriale, lipsite de orice loialitate față de vreun stat, au devenit realizabile. Iar concomitent se schimbă și esența acestora sau cel puțin forma de exercitare a unui control total asupra omenirii. Transformarea plutocrației în tehnocrație rămâne insesizabilă pentru larga majoritate, nu însă și pentru ochiul atent a cercetătorului nostru.

Cartea de față mai are meritul să verse lumină asupra felului în care “stăpânii banilor” au reușit să obțină o influență colosală asupra unor domenii cheie ale societății precum politica, educația, știința, ocrotirea sănătății, cultura și mass-media. Unul dintre instrumentele de bază ale acestui succes incredibil îl reprezintă constelația de fundații cu pretenții filantropice. Anume prin intermediul acestor fundații baronii capitalismului din sectorul bancar, al petrolului, al industriei și al comerțului internațional au reușit să recroiască inițial societatea americană, apoi țările europene, iar la ora actuală întreaga lume. E suficient să enumerăm aici Fundația Carnegie, Fundația Ford, Fundația Rockefeller, Fundația Soros (Societatea Deschisă cu zecile de mii de ONG-uri afiliate din SUA și din întreaga lume), Fundația Gates etc.

și deoarece am fost programați prin intermediul sistemului de învățământ și al întregului discurs oficial să acceptăm ca pe ceva de la sine înțeles autoritatea unor instituții precum ONU, autorul nostru ne amintește încă de la începutul cărții sale circumstanțele creării Ligii Națiunilor după Primul Război Mondial și ale Organizației Națiunilor Unite după cel de-al Doilea Război Mondial. Acestea au fost concepute ca forme de exercitare a unei guvernanțe globale în numele tuturor țărilor lumii, însă de fapt în interesul unor grupuri private ce impun strategii de dominație sub pretextul păcii și prosperării universale.

Clubul de la Roma ca lansator de alarme false

Prezentând în mod succint chintesența și rolul subversiv al Clubului de la Roma Jacob Nordangård arată că acesta a fost conceput din capul locului ca instrument al promovării unor teorii alarmiste, potrivit cărora pentru “salvarea planetei” s-ar impune dezindustrializarea, descreșterea economică și depopularea, deoarece în caz contrar omenirea ar fi amenințată de un colaps iminent. Autorul arată că de fapt preocuparea pentru problemele întregii omeniri nu este decât o perdea de fum care acoperă scopurile reale ale elitelor de dominație și control. Iar pentru entuziaștii multipolarității și ai BRICS ca soluție de ieșire de sub hegemonia SUA și a Occidentului colectiv, Jacob ne amintește faptul că încă în 1977 unul dintre fruntașii Clubului de la Roma, americanul de origine maghiară, filosoful Ervin László a scris raportul “Goals for Mankind: A Report to the Club of Rome on the New Horizons of Global Community”. Documentul respectiv, e spune autorul nostru, subliniază o idee fundamentală pentru viziunea globaliștilor de gestionare a omenirii. “În conformitate cu modele lor computerizate, o utopie sustenabilă ar trebuie să aibă la modul ideal o populație globală de 500 de milioane, într-o lume divizată în niște regiuni interdependente”. Așadar, depopulare și guvernanță globală prin intermediul unor instituții regionale afiliate unui singur centru de comandă.

Mesajul globaliștilor este mereu același. Pentru face față unor riscuri de anvergură mondială, e nevoie de instituții ce ar putea lua măsuri pe potrivă. Adică e vorba de formula magică a dialecticii hegeliene problemă-reacție-soluție. Altfel zis, cei care țintesc un efect anume inventează o problemă (sau augmentează/aprofundează una existență) pentru a obține un anume tip de reacție din partea publicului țintă. După care tot ei vin cu soluția miraculoasă. Autorul ne amintește în acest sens de pretinsele amenințări puse în slujba acestor cercuri de interese: amenințarea nucleară (exploatată pe parcursul Războiului Rece), suprapopularea, poluarea, încălzirea globală, terorismul, crizele economice, crizele refugiaților pandemiile, amenințările cibernetice. Iar rețetele pentru depășirea acestora sunt oferite pe bandă rulantă publicului.

Prin urmare, toate crizele necesită în mod inexorabil o autoritate mondială unică superioară guvernelor naționale. Printre teoreticienii unui management mondial dintr-un singur centru de comandă se află iluștrii angajați și parteneri ai lui David Rockefeller Zbigniew Brzeziński și Henry Kissinger. Deloc întâmplător ultimul, ajuns la venerabila vârstă de 100 de ani a fost elogiat și venerat în egală măsură de către Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, aceștia tratându-l ca pe o autoritate supremă în materie de relații internaționale.

Agenda verde ca religie universală

Autorul ne amintește despre succesiunea de evenimente și șirul de convenții care au adus ONU la nivelul gândit încă acum un secol de către artizanii acestei organizații, și anume cel de guvern mondial nedeclarat. Printre acestea sunt Summitul Pământului de la Rio de Janeiro din 1992 sau Conferința Națiunilor Unite privind Mediului și Dezvoltarea. Principala reușită a acestui eveniment care a reunit reprezentanții tuturor țărilor lumii este promovarea mitului schimbărilor climatice. Astfel, a fost adoptată Convenția cadru a națiunilor unite asupra schimbărilor climatice. Așadar, după dispariția amenințărilor nucleare ca urmare a disoluției unuia dintre cele două blocuri rivale, URSS, în prim-planul arenei internaționale este scoasă amenințarea încălzirii globale. Iar asta cere politici supranaționale și acceptarea unanimă a unor strategii de remodelare a întregului sistem de relații internaționale. Statele naționale au primit o lovitură soft de o gravitate uriașă, fără a se simți lezate în drepturile lor suverane. Din acel moment istoric Agenda 21 adoptată la Rio a căpătat autoritatea unei noi religii universale, căreia i se închină toate țările dincolo de rivalitățile dintre ele. În acest sens cercetarea prezentată de autorul nostru poate fi aprofundată prin lectura a încă unei cărți la acest subiect, și anume “Behind the Green Mask: U.N. Agenda 21”/“În spatele măștii verzi: Agenda 21 a ONU” de Rosa Koire.

Jacob Nordangård readuce în atenția noastră întregul proces de implementare metodică, coordonată perfect cu o serie întreagă de organizații internaționale și agenții ONU a versiunii actualizate Agendei 21, și anume Agenda ONU 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, adoptată în cadrul Adunării Generale din septembrie 2015 la Paris. Din acel moment cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) au devenit foaia de parcurs a tuturor guvernelor țărilor lumii și a organizațiilor regionale aparent rivale, precum, de exemplu, Uniunea Europeană și BRICS. Acest document utopic este reprodus în actele oficiale ale tuturor statelor, devenind strategii de guvernare, legi-cadru, programe de guvernare. Felul în care se autodefinește Agenda 2030 este cât se poate de elocvent: “un plan comun pentru pace și prosperitate pentru oameni și planetă, acum și în viitor”.

Amintim aici esența documentului cadru adoptat la 12 decembrie 2015 la Paris:

Acordul de la Paris este un tratat^[2] în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice^[3], care reglementează măsurile de reducere a emisiilor de dioxid de carbon^[4] începând cu anul 2020.

Descifrând cu meticulozitate toate conexiunile și implicațiile unor documente-cadru de o importanță crucială pentru omenire, autorul descrie felul în care s-a putut atinge la un astfel de consens generalizat al tuturor țărilor. De fapt, este vorba despre o capitulare fără luptă a tuturor statelor lumii în fața unor entități private, care își impun voința prin intermediul unor organizații suprastatale precum ONU, UE etc. Anume pentru obținerea unui astfel de consens universal hiperclasa mondială a investit timp de decenii în diverse proiecte cu autoritate academică, în presa cu profil științific și în formarea noilor elite politice după calapodul prestabilit.

Partidul unic globalist nu tolerează devieri

Cititorul acestor rânduri ar putea manifesta un scepticism rezonabil asupra gradului de obediență a tuturor conducătorilor statelor lumii față de politicile formulate în documentele de mai sus. În acest caz ei ar trebui să se întrebe de ce nimeni dintre conducătorii de state și de guverne nu pune la îndoială falsul grosolan despre încălzirea globală antropogenă. Răspunsul este simplu. Majoritatea dintre aceștia nu o fac din simplă ignoranță, iar alții, mai informați, din complicitate cu stăpânii discursului dominant.

Iar pentru cei care mai cred că ONU este o platformă de dialog dintre state menționez doar un singur aspect care arată cine sunt de fapt stăpânii acestei organizații. Este vorba despre Acordul de parteneriat ONU-WEF semnat în iunie 2019. Iată ce spune acesta: “accelerarea implementării Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă” prin aprofundarea coordonării și colaborării instituționale dintre ONU și WEF”. Jacob Nordangård ne amintește că în acest caz se aplică formula “parteneriat public-privat”, care de fapt subordonează interesul public unor scopuri private.

De altfel, anume Forumul Economic Mondial (WEF), ce reunește miliardarii lumii, lideri politici, vedete de tot soiul și marii proprietari de instituții media, este obiectul unei analize profunde și complexe a autorului. Un club informal al oligarhiei mondiale precum cel menționat aici până mai ieri scăpa atenției marelui public. Însă odată cu declanșarea falsei pandemii acesta a devenit extrem de vizibil. Iar conducătorului lui, Klaus Schwab a apărut ca un oracol care nu doar prezice, ci și impune un viitor lipsit de orice alternativă.

Cu titlul de curiozitate menționăm aici că în capitolul care analizează activitatea WEF, autorul dă o listă a celor care au trecut prin școala de instruire globalistă Young Global Leaders. Printre aceștia sunt prezenți Tony Blair, Angela Merkel, Vladimir Putin, Nicolas Sarcozy, Jose Manuel Barosso, Justin Trudeau, Emmanuel Macron etc. Și dacă liderii occidentali nu trezesc nici un semn de întrebare, prezența președintelui Rusiei printre ei poate isca anumite nedumeriri. De altfel, aceeași informație a fost enunțată de însuși Klaus Schwab într-un interviu care circulă în versiune video pe internet. Această informație n-a fost dezmințită niciodată nici de Putin personal, nici de purtătorul său de cuvânt Dmitri Peskov. Poate anume întrucât au făcut aceeași școală toți aceștia și-au manifestat totala obediență față de dictatul OMS sub falsa pandemie Covi-19 și execută fără ezitare întregul program al tehnocrației de impunere a unui GULAG digital sub pretexte de ordin sanitar sau climatic.

Starea de urgență permanentă și 4RI

În acest context este de reținut un aspect fundamental, asupra căruia insistă autorul. Pentru a nu ne lăsa derutați de conflictele reale existente între diverse state și grupuri de state pe orizontală, este imperios necesar să înțelegem cadrul general, de la care nu deviază niciunul dintre actorii internaționali în raport cu politica globalistă impusă pe verticală (prin intermediul ONU, OMS, BRI, OMC etc.). Iar confruntările de ordin economic și chiar militar nu anulează, ci doar impulsionează agenda comună. A nu se uita că însuși războiul este expresia limită a strategiei de menținere a tensiunii sociale maxime ce permite limitarea drepturilor cetățenești și impunerea oricăror măsuri abuzive din partea statului. În acest sens “doctrina șocului” descrisă de Naomi Klein sau “stare de urgență” permanentă expusă de către Kees van der Pijl se înscriu perfect în strategiile de dominație și control.

Jacob Nordangård ne prezintă o expunere riguroasă a ceea ace este cunoscut cu numele de A Patra Revoluție Industrială (4RI). La momentul lansării acestui concept puțini au fost cei care au reținut despre ce este vorba. Însă cutremurul mondial din 2020 cunoscut ca și Covid-19 ne-a făcut să privim retrospectiv spre autorul și menirea acesteia. Jacob ne amintește că inițial Klaus Schwab și-a expus teoria în revista elitei globaliste din SUA Foreign Affairs din decembrie 2015, iar cartea cu același titlu a apărut inițial la 11 ianuarie 2016. Pentru a înțelege gravitatea transformărilor puse la cale de către tehnocrație e suficient să cităm direct de pe site-ul WEF, care începe prezentarea cărții respective astfel:

Omniprezența, mobilitatea unei supercomputerizări. Roboți inteligenți. Mașini cu conducere autonomă. Îmbunătățiri neuro-tehnologice ale creierului. Editare genetică. Dovezile schimbării dramatice sunt peste tot în jurul nostru și se întâmplă cu o viteză exponențială.

Pe scurt, explică Schwab, A Patra Revoluție Industrială înseamnă “o fuziune a lumii noastre fizice, digitale și biologice”. și această lume de coșmar este prezentată ca fiind o evoluție firească, inevitabilă și mai ales benefică pentru omenire. Jacob Nordangård enumeră toate cele 23 de schimbări profunde, pe care le vizează 4RI. Simpla lor lectură provoacă fiori în fața unei perspective distopice impuse de către stăpânii acestei lumi.

Cercetătorul suedez menționează că după cartea amintită mai sus Schwab a publicat în 2018 o altă lucrare, în care și-a dezvoltat ideile: “Modelarea celei de-a Patra Revoluții Industriale”.Aici sunt trecute în revistă cele patru compartimente-cheie ale cărții, care coincid cu obiectivele WEF:

1. Extinderea tehnologiilor digitale (Internetul lucrurilor)
2. Reformarea lumii fizice (inteligența artificială și robotica)
3. Modificarea ființei umane (neuro- și bio-tehnologiile)
4. Integrarea mediului (tehnologia spațiului și geoingineria).

Una dintre țintele de bază este ca întregul comportament și funcții ale omului “să fie influențate în mod direct, precum și în mod subtil”.

Lansând falsa pandemie din 2020 ca pe un eveniment declanșator (trigger event), elitele globaliste s-au grăbit să o prezinte drept “o oportunitate de aur” pentru Marea Resetare. Conceptul este expus de același Klaus Schwab atât printr-un discurs rostit de pe platforma WEF, cât și mai ales prin cartea semnată alături de Tierry Malleret “Covid-19: Marea Resetare”. Din acel moment impunerea agendei distopice a tiraniei tehnocratice s-a desfășurat cu o viteză maximă. Iar cei doi autori au perseverat în impunerea viziunii lor distopice asupra lumii printr-o nou carte, “The Great Narrative”/“Marea narațiune” publicată în 2021, continuând să profetizeze paradisul terestru al GULAG-ului digital.

Remedii pentru trumpomanie

Unul dintre capitolele de maximă valoare a cărții prietenului nostru suedez este capitolul 8, intitulat “Cartea de joc Trump”. Investigația făcută de către Jacob asupra “fenomenului Trump” este de o importanță cu totul specială, mai ales pe fundalul unei trumpomanii generalizate, care a cuprins un număr enorm de oameni. Donald Trump este demascat metodic atât prin prezentarea dubioaselor sale conexiuni de afaceri, cât și prin apartenența acestuia la hiperclasa dominantă, agenda căreia a realizat-o cu sârguință de soldat pe parcursul primului său mandat. Iar succesul său eclatant este lesne de înțeles. S-a aplicat strategia simplă de a spune publicului exact ceea ce acesta vrea să audă.

De la conexiunile acestuia cu personaje sinistre precum Henry Kissinger, Bill Gates, Antony Fauci și Jeffrey Epstein și până la mutarea ambasadei SUA din Israel de la Tev-Aviv la Ierusalim și susținerea entuziastă a proiectului celui de-al treilea templu, totul divulgă un personaj venal, infiltrat printre suveranişti pentru a-i înșela în interesul globaliștilor.

Parafrazarea sloganului lui Trump “America First” prin “Israel First” caracterizează perfect prioritățile acestuia, ca și sursele de finanțare și echipa guvernamentală pe care a anunțat-o. După ce s-a așezat praful electoral, acronimul MAGA capătă cu totul alte valențe.

De altfel, realegerea lui Trump și nominalizarea favoriților săi pentru viitorul cabinet de miniștri confirmă perfect profilul său identitar schițat de către autorul nostru la începutul acestui an.

Iar pentru a spulbera orice iluzie asupra figurii lui Trump e suficient să amintim asocierea acestuia cu Elon Musk, cel care ne promite tuturora câte o gaură în cap, prin care ni se va introduce chipul, augmentându-ne până la dezumanizare totală. Musk a fost anunțat în calitate de membru al viitorului cabinet al noului președinte american, ceea ce arată însăși natura acestui regim aliniat la implementarea în SUA și în întreaga lume a Agendei ONU 20230, adică instaurarea rapidă a tiraniei digitale.

Fenomenul Trump vădește o dată în plus moartea ideologiilor, scoțând în evidență uniformizarea tuturor orientărilor politice sub sceptrul atotputernicei tehnocrații. Politica a murit, iar actorii politici nu sunt decât servanții stăpânilor tehno-științei.

Omul augmentat prin proteze tehnice, fără voință liberă, fără discernământ, fără criterii morale și fără memorie plonjează direct din domeniul SF în realitatea non-ficțională. _“_Tehno-populismul” cu masca lui Trump nu are nimic în comun cu suveranismul. El împinge omenirea spre stația terminus în aplauzele mulțimilor vrăjite de discursul populist.

Cum să oprim Ordinea tehno-totalitară

Cartea prietenului nostru suedez nu este doar o sursă de informare excelentă, care arată tabloul holistic al lumii de azi, ci o adevărată pledoarie pentru deșteptarea oamenilor și îndemnarea lor la rezistență. La sfârșitul lucrării sale dânsul menționează că din 2020 tot mai mulți oameni își dau seama de evoluțiile amenințătoare ce se desfășoară cu o viteză copleșitoare, susținând că astfel “rezistența crește”. Încheierea optimistă din Epilog merită să fie citată integral:

În cele din urmă, împăratul va rămâne gol și singur. Imperiul cade. Este ca o lege a naturii. Iar ce se va întâmpla după, depinde de noi.

Împărtășind pe deplin optimismul autorului, aș face câteva remarci în acest context. Moartea paradigmei democratice, survenită odată cu instaurarea măsurilor draconice și liberticide în 2020, a șocat atât marele public, cât și pe cei din zona de gândire anti-Sistem. Și totuși marșul triumfal al tiraniei tehnocratice încă nu e perceput ca fiind unul total și ireversibil. Iluzia recursului la mijloacele de luptă politică valabile măcar parțial până la “momentul Covid-19” ne împiedică să evaluăm corect noua conjunctură internațională, proiectată asupra situației interne din fiecare țară.

Încremenirea modele politice expirate a omului anesteziat prin subtile inginerii sociale îl împinge în brațele vechii speranțe precum că salvarea poate surveni doar în cadrul paradigmei liberale. Soluțiile cunoscute în formula politico-juridică a statului de drept - alegeri, pluripartitism, dialog social, petiții, libertatea de exprimare, libertatea întrunirilor și a asocierii - încă mai par a fi aplicabile în noile condiții post-democratice și post-liberale. Inerția de gândire ne împiedică să înțelegem că acest sistem de referință nu e nici unul axiomatic, nici peren. Incapacitatea de a face un salt paradigmatic ce ne-ar scoate din starea de vrajă, întreținută de către spectrul unui trecut defunct, ne menține în stare de paralizie conceptuală și volitivă. Calea spre adevărata libertate stă în ieșirea din Matrix-ul liberal-democratic ce servește doar la înrobirea noastră.

Altfel zis, a sosit timpul să înțelegem că revenirea la ceea ce ni se pare a fi “epoca de aur” este imposibilă. Lumea de ieri a fost îngropată de către noul regim tehnocratic ce păstrează doar cu titlu de maskirovka vechiul eșafodaj politico-juridic. Dar pentru a învinge acest monstru trebuie să ieșim de sub ruinele lumii vechi. Lumea nu va mai fi niciodată așa cum a fost. Iar viitorul pe potriva așteptărilor noastre depinde de ruptura majoră ce se impune în raport cu sirenele trecutului.

Ceasul ticăie cu o viteză crescândă. Lovitura de stat mondială în curs de desfășurare rapidă se poate încheia cu succes pentru dușmanii omenirii în orice clipă. În condițiile unui război total al elitelor malefice împotriva noastră se impune recunoașterea cât mai grabnică a faptului că suntem în stare de război. Vom reuși oare să ne deșteptăm și să recăpătăm instinctul autoconservării colective până nu e prea târziu?

În condițiile de azi nici perspectiva teologică și chiar eshatologică n-ar trebui să ne scape. Ofensiva tehnocrației satanice impune abandonarea secularismului vulgar și a antropocentrismului autosuficient. Însă despre toate acestea sperăm să aflăm din noua carte în curs de apariție a prietenului nostru Jacob “Temple of Solomon”/“Templul lui Solomon”.

Vă îndemn să o comandați chiar acum: https://substack.com/home/post/p-151059643.